Words

Prietenul meu patruped

După o „vizită” amănunțită pe blogul meu, Louie s-a sesizat rapid și mi-a făcut o reclamație.

Această reclamație cuprinde nemulțumirea dragului meu prieten patruped, cu privire la faptul că el nu are vreun articol dedicat lui.

Ce pot să mai spun? Da, are dreptate. Deși am avut câteva articole postate, nici un articol nu îi pomenește cel puțin, numele.

Cine este Louie? Pentru unii probabil un câine, pentru mine este cel mai bun prieten, sufletul și inima, frățiorul mult dorit, comoara și mezinul familiei.

Nu am cuvinte să pot spune câtă veselie aduce zi de zi un cățel în casa unui om. De mică am îndrăgit animalele și tot de atunci îmi doream un câine, însă de-a lungul timpului m-am ales fie cu un bobocel de rață, fie cu pești, papagali sau cu Lulu, un iepuraș cu cap de leu, care timp de aproape 3 ani, m-a înveselit în fiecare zi. Lulu a fost primul animal cu păr acceptat de mama, care nu prea era de acord cu ideea de a avea un animal în casă. Uite că după Lulu, care a fost un Pricop, a apărut și Louie, iar acum nu-mi vine să cred cât de iubit este de toată familia mea, mezinul casei.

Am văzut mulți căței de-a lungul vieții, dar unul atât de cuminte ca și al meu chiar nu am mai văzut, și nu spun asta doar pentru că orice mamă își laudă puiul, ci pentru că așa este, pe cuvântul meu.

Mă topesc de dragul lui! Când pleacă „toată casa” fie la muncă, fie la facultate, el, sărmanul Louie rămâne supărat. Dar când ajungi acasă… toată veselia se propagă în casă. Nici nu știe ce să facă de bucurie, ba țopăie, ba îți aduce jucării să te joci cu el, însă cel mai important lucru pentru el este să-l iei în brațe măcar un minut și să-l iubești puțin.

Louie a împlinit de curând 3 ani, respectiv în 10 Iunie. Rasa cățelului meu este Caniche sau Poodle. Ador cățeii din această rasa datorită faptul că sunt extrem de jucăuși, afectuoși, blânzi, inteligenți și extraordinar de fotogenici (a se vedea fotografiile din articol). O bilă albă a acestor căței din rasa caniche este faptul că nu le cade părul, din acest motiv sunt perfecți pentru apartament, dar și pentru copii.

Fotografii de la aniversare:

Cu siguranță o să mai citiți pe blogul meu despre Louie pentru că face parte din mine, iar în urma acestui articol știți despre cine este vorba. Până atunci vă invit pe contul micuțului meu prieten de Instagram (@louie_thedoggie).  https://www.instagram.com/louie_thedoggie

Sper că ați început să-l îndrăgiți deja pe micul Louie, dacă nu v-am convins, zâmbetul din fotografia de mai jos o să vă topească sufletul.

În curând o să mai postez articole despre Louie, activități pe care le desfășurăm împreună etc.

Dacă aveți întrebări legate de ceea ce presupune îngrijirea unui Caniche sau a unui câine în general sau alte întrebări, le aștept și o să vă răspund cu multă plăcere.

 

Cu drag,

Alexandra

Reclame

19 gânduri despre „Prietenul meu patruped”

  1. Cât de drăguț!!! Viața cu Louie, Louie, Louie.. haha 😀 Să-ți trăiască, e tare frumușel, l-aș smotoci puțin 💜💜💜 Și eu mi-am dorit de mică un câine, însă mă tot gândesc că dacă nu-i pot da toată atenția mea, încă nu e cazul, și nici nu aș vrea să-l chinui 😦

    Apreciat de 1 persoană

    1. Chiar din Viața cu Louie i-am dat numele. Mi-au marcat copilăria acele desene. Dacă te hotărăști să-ți cumperi un cățel, trebuie să iei multe lucruri în calcul. În primul rând, acest lucru înseamnă responsabilitate din multe puncte de vedere. Pe lângă responsabilitate, trebuie să ai și timp liber pentru a sta lângă el, să te joci etc.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Nu am avut niciodată un animal de casă. Părinții prietenului meu au și este tare simpatic. Însă, mie îmi e frică de ei chiar și când vor să se joace pentru că îmi e frică până și de zgârieturi. :))

    Louie este tare simpatic și frumos!! Iar pozele sunt extrem de bine făcute! Să fiți sănătoși amândoi și să vă bucurați unul de altul, pentru că am văzut și eu ce înseamnă veselia unui câine când te vede și este un sentiment minunat!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumim frumos! Frica se poate îndepărta, doar să vrei. Dacă îți e frică de cățeluși, ei simt asta. Eu am avut un eveniment nefericit când eram prin clasa a 2-a/a 3-a. Mergeam la școală, dar nu oricum, ci cu pasul ștrengarului și s-au luat doi câini după mine, până la școală. Am fost foarte panicată și ani de zile mi-a fost frică de câini. Cu trecerea timpului, mi-am dat seama că nu trebuie să îmi fie frică de ei, deoarece ei simt asta și atunci reacționează cum reacționează. Acum am cățel și sunt cea mai fericită, iar totul se datorează micuțului meu prieten.

      Apreciază

  3. N-am avut niciodată un patruped în calitate de animal de companie, dar sora mea are unul alb tot aşa de pufos şi flocos după care nepoţelul meu e topit, mai ales că e singur la părinţi. Pozele cu Louie sunt minunate, mi-au adus zâmbetul instant, mai ales cele de la ziua lui! Să te bucuri mulţi ani de compania lui!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, și un animăluț devine parte din familie, fiindcă el are o relație foarte bine închegată în special cu stăpânul, dar și cu restul membrilor familiei. Animăluțul îți simte starea și e acolo pentru tine, să te ajute așa cum poate el.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.